tăcerea ta adâncește
dezechilibrul
dintre mine și timp.
nu mai știu cum să trec
printre pomii înfloriți/
fără lacrimi.
dacă ai fi aici
dacă m-ai ține de mână
aș putea chiar să plâng/
să fiu fericită.
dacă ai fi aici
aș putea chiar să uit
dorul de toamnă.
dar tu taci nesfârșit/
eu rămân să înfrunt
nebunia acestui anotimp/
neputincioasă privesc
cum mă sfâșie
în dureri incolore.