Ce taci așa frumos?
De ce?
Mă-ngâni in somn,
tu, pentru mine,
ești Eul cu bocancii rupți.

En'Sof, ce ghicitor în stele,
Ce prost, ce bou se-ndreaptă către tine
privind în sus, cu ochii mari la cer,
mergând tot înainte.
ÃŽn sus e cer,
ÃŽn jos,
prăpastie de cuvinte.

Măgar fără stăpân, mă-mpiedic tot mai des,
Să îmi aleg o soartă, ori soarta m-a ales
Mi-e greu destinul, fată, măcar de-ar fi să mor
Să ne vedem în ceață, să-ți fie mai ușor.