ultima noastră întâlnire pe alb
dinaintea copacului mov tresare în somn
îmi lovește sângele până în inimă
să adorm am încercat
mai adânc în seara florilor
am numărat îmbrățișările norilor în apus
să nu clipesc am încercat

tresare

ca o fugă argintie pe luciul apei
din încleștarea morții

spusă în șoapta sinelui
ciupește cu grijă respirarea
până unde picură lacrima ultima

a îndrăznit