E liniste....aud un val, al doilea. Vantul e si el in preajma. Ce racoare. Stau si ma gandesc uitandu-ma spre cer. "Ce inseamna dragostea in acest ocean infinit?" E un punct minuscul ce provine din neant si se indreapta spre culmile cunoasterii. Absurd? Probabil. Ionesco spunea ca exista automobil si automobila, deci si dragostea vine din neant.
Ma uit in ochii ei. Rad incet dupa care ma concentrez. Ma iubeste? Nu ma iubeste? O voce imi spune: Intreab-o pe ea. Ma duc spre ea, si ii soptesc: Ma iubesti? Niciun raspuns. Marea s-a linistit, vantul a fugit. Stai! Nu ma iubeste. Stiam. Pe plaja raman doar copilul si durerea. Copilul plange si fuge catre rasarit. Soare, o drag soare, daca ma iubeste rasari. Te implor rasari. Si trece o ora, doua. Soarele nu a mai rasarit din ziua aceea.
Soarele a asteptat insa si a rasarit. Il iubea. Dar unde a fugit? Ma uit spre mare. Oare?
Am pierdut-o. Esti undeva? Ma auzi? Daca da, te voi iubii mereu. Dar nu stiu daca si tu. Ce departe esti.