O vezi. E prima oara cand o vezi. Totul e liniste chiar daca de fapt e o galagie de nedescris. Se uita la tine. Te uiti la ea. 2 priviri ce s-au intersectat dupa care au revenit la lucurile pe care le faceau inainte. "Ce ar fi daca i-as spune ca........? Nu, mai bine tac." astea sunt primele cuvinte care iti vin in minte. Te uiti din nou la ea. Clar. E o minune. Si astfel trece o prima zi. Si mai trece una, si inca una.
A trecut o saptamana si cred ca o iubesc. Da o iubesc. Dar ea? Nu. Nu are cum. Nu are de ce. Si atunci devii trist, ganditor.
Inca o saptamana. Da esti indragostit de ea. Dar ce poti sa mai faci? O vezi pe strada si nu stii ce sa-i spui. O suni si o intrebi ce face. Vorbesti cu ea dar nu esti deloc coerent. Devii un zombii al iubirii. De plimbi singur prin parc si te gandesti la ea. Vorbesti singur. Apa numai are acelasi gust. Strazile sunt gri, albastre sau galbene. Oamenii iti par mai zambitori cand sunt trsiti si mai tristi cand sunt zambitori.
Incepi sa cauti ceva. Nu gasesti. Te gandesti numai la ea. Vrei sa o vezi dar nu se poate. Ceva te face fericit, dar ii stii doar numele. Incepi sa o cauti pe strazi si nu o intalnesti. Incepi sa fi circumspect. Oare mai exista pe acesta lume dragoste? Te uiti si vezi ca da, da mai exista dragoste.
Muzica te face sa visezi. Esti intr-un alt taram. Visezi. O visezi pe ea. Si iti amintesti din nou ca o iubesti. Iti amintesi insa iar ca ea nu simte nimic. Plangi, vrei sa fugi departe, dar nu poti. Ceva te opreste. Iti dai seama ca nu poti trai fara ea. De ce sa nu pot trai? Pai, pentru ca in viata asta atat de scurta o data, o singura data intalnesti o astfel de dragoste, iar dupa toate acestea numai ramane nimic.
Incepi sa te gandesti si mai des la ea. Stop. Fugi. Uit-o. Nu. Da. Crezi. Speri. Stai. Gandesti. Plangi. Eu. Tu. Zambesti. Fugi. Nu. Zbor. Lumina. Intuneric. Mor.
Si povestea se termina. Trist.