M-am hotarat....dupa un lung si neindurator razboi cu iubirea sa te renunt. Am decis sa te uit, sa te adaug amintirilor- asa incat sa pot intoarce inca o fila in cartea vietii mele. Sa o iau acum de la inceput...sa ratacesc poate din nou dupa o iubire-nu!...nu e tocmai ceea ce imi doresc. Poate o clipa de ragaz, o clipa menita sa te stearga din inima mea- poate ca acesta ar fi raspunsul...si totusi e greu de urmat aceasta cale noua.
Poate ca intre noi a fost doar o iubire poetica, mai mult decat una reala....poate ca doar cuvintele amintirii au fost cele care au complicat totul su care m-au facut sa retraiesc mereu acea idila de inceput de septembrie, dar de data asta prin prisma sufletului meu mistuit de durere....a unui suflet ramas gol. Gol- si o sa-ti para ciudat, dar e cu adevarat gol-alinat doar de pustietatea sa...fara sprijin in suferinta, fara o ultima clipa de ramas-bun dupa care ar tanjit atat de mult.
Am vrut mereu un om cu care sa pot filozofa despre lucruri profunde, dincolo de cotidianul banal in care ne invartim ....si l-am descoperit in final in persoana propriului EU.