Este un mare păcat că printre atracțiile turistice ale orașului Constanța, Mamaia ocupă un loc fruntaș.
Litoralul constănțean nu se limitează doar la o stațiune care pe zi ce trece devine tot mai scumpă, aglomerată și de ce nu, să recunoaștem, infectă și plină de personaje dubioase.
Chiar dacă se află aproape de centrul orașului, zona de care vorbim nu este nici aglomerată și nici plină de miros de eșapament sau zgomote care mai de care mai pestilențiale cu iz de metropolă. O zonă liniștită cu multe clădiri vechi, foarte puțin cunoscute chiar și de locuitorii săi, un fel de Sighișoara sau Sibiu în miniatură.
Începând cu basilica catolică și cu vechea geamie musulmană, continuând apoi cu Muzeul de Istorie și Arheologie la poalele căruia ruinele romane și cele grecești se bucură de soarele verii și frigul de sub cerul plumburiu, biserica greacă în apropiere de Piața Ovidiu unde statuia poetului privește înspre mare iar Casa cu Lei așteaptă un ajutor spre a-i fi recunoscută adevărata valoare și continuând vis-a-vis de ea cu hotelul în care Eminescu și-a odihnit pentru câteva zile trupul.
Să nu uităm catedrala ortodoxă în apropiere de faleză, unde băncuțe răsar lângă statui create de sculptori celebrii și priveliștea superbă când în diminețile de vară se văd în apropierea Cazinoului bărcile pescarilor.
O plimbare pe străduțele înguste ce ușor coboară spre mare printre clădirile vechi te duc într-un alt secol și atunci realizezi de-abia ce înseamnă acest amestec de culturi care l-a avut cândva orașul și din care puțini mai cunosc câte ceva.
Da, este o zonă mică, dar dacă vei lua la pas fiecare părticică din acest colțișor cu parfum de casă bătrânească și vei admira fiecare clădire în parte, vei simții adevăratul oraș.
Fiecare e invitat să o facă, nu are nimic de pierdut, din contră.