“Nu-mi lua în nume de rău, dar o fac din dragoste.”- aproapele meu a scris...
- ...așa cum v-am iubit Eu!- singura poruncă
Ce înseamnă să ne iubim unii pe alții- așa cum ne-a iubit Iisus ?
El ne-a iubit atât de mult încât a suferit chenoza, deșertarea de slavă, a suferit întruparea într-o fire căzută, a suferit toate consecințele firii pământești, a murit în locul fiecărui om- adică s-a IDENTIFICAT cu omul căzut în păcat.
De ce ?
- ca să îndumnezeiască fiecare om.
Cred că asta înseamnă să iubim ca El- să mă identific cu fiecare om- pentru că toți suntem una chiar dacă nu știm asta, suntem celulele unui singur organism.
Dar cum mă identific cu cei pe care îi trimit în iad?

Dacă un singur om ar merge în iad ar însemna că mântuirea adusă de Însuși Dumnezeu-Fiul nu ar fi fost suficientă.
Dacă un singur om ar merge în iad- Dumnezeu nu ar fi dragoste pentru că ar rămâne unul în afara puterii Sale de a iubi; ar însemna că El n-ar fi reușit sau n-ar fi vrut să se identifice cu acel singur nefericit.
Dacă un singur om ar merge în iad- Dumnezeu n-ar fi nici măcar drept pentru că ar refuza arbitrar răscumpărarea plătită de Hristos - Hristos s-a dat pe Sine însuși ca preț de răscumpărare pentru toți
Și tot nedrept ar fi dacă ar refuza vindecarea stării de păcat al unui singur om- deși Iisus a adus deja leacul.
Ideea de iad veșnic induce o imagine a unui dumnezeu neputincios, sau răuvoitor sau nedrept- dar asta înseamnă că nu vorbim despre Dumnezeu, care era în Hristos împăcând lumea cu Sine neținându-le în seamă păcatul.
Mântuirea a vindecat căderea adamică
Bine, dar, doctrina tuturor religiilor spune că, cei mai mulți oameni vor arde în iad (sau vor fi distruși definitiv).
Oare deținem noi, oamenii, adevărul absolut?
sau poate Dumnezeu ne-a dat o lucrare de amăgire ca să credem o minciună?
- ca să testeze nivelul iubirii din inima noastră.
La Judecata finală va fi o separare- dar nu între indivizi umani.
Va fi o separare între:
- păcatul care locuiește în mine (și care determină faptele rele pe care le fac)
- și omul nou dinlăuntrul meu care conține Numele (chipul și asemănarea) lui Dumnezeu- esența divină care determina faptele mele bune.
Acest Nume a fost turnat de jertfa lui Iisus în fiecare om, chiar dacă e ascuns ochilor noștri orbi, sub tone de “pământ”
Cea mai rea fapta este să urăsc atât de mult încât să doresc iadul pentru un alt om.
Nu este nici un om “grâu” și nu este nici un om “neghină”.
Fiecare dintre noi suntem “o holdă” amestecată de grâu și neghină.
Iar Judecata asta va face- va curăța neghina din sufletul fiecărui om- va transfigura fiecare om.
Iubesc (mă identific cu) Venirea Domnului nostru Iisus Hristos- care va întoarce toți oamenii (transfigurați) în Rai.