Vreți să vorbiți lucruri nedrepte- din dragoste pentru Dumnezeu?
și să spuneți minciuni, ca să-L apărați pe Cel ce este Adevăr? Iov 13.7
După asta vă vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei- Dacă veți avea iubire între voi.- Ioan 13.35
Iubiții mei frați, suntem noi ucenicii Lui? Încercăm măcar, să avem dragoste pentru aproapele?
- Nu este mai mare dragoste decât să-și dea cineva viața pentru prietenii săi. - Ioan 15.13
În rugăciunea arhierească- de Mare Preot de la Ioan 17- Iisus spune
- Eu am păzit pe aceia, pe care Mi i-ai dat; și nici unul din ei n-a pierit, afară de fiul pierzării,- Ioan 17.2
Știm că, evreii aveau obiceiul să încarce un țap cu toate anomiile (nelegiuirile) de peste an ale poporului și să-l alunge în pustiu- să se piardă.
Presupunând prin absurd că ar exista un loc de despărțire eternă de Dumnezeu - din expresia “fiul pierzării“ am putea înțelege că ar fi suficient ca un singur om să fie încărcat cu toate nelegiuirile omenirii și trimis să se piardă în iad.
Dacă ar exista această posibilitate - un singur om “fiu al pierzării” trimis în iad cu toate păcatele omenirii
- față de alternativa pentru care militați voi acum- foarte mulți oameni bolnavi de păcat trimiși în iad pentru fărădelegile proprii
- ar avea vreunul din voi atâta iubire încât să se ofere ca unic fiu al pierzării- ca țap ispășitor în locul tuturor - și a-i trimite pe toți ceilalți în Rai?
Ar fi un sacrificiu dar, ar fi și certitudinea că, toți cei dragi ai lui- mama, frații, surorile, și mai ales copiii lui - vor merge în Rai.
Nu vă grăbiți să răspundeți-
- Dacă veți spune – “de ce eu, neprihănitul de mine, să sufăr pentru niște criminali, desfrânați, nelegiuiți- morți în păcatele lor”- amintiți-vă că este Unul care, pe când eram noi morți în păcatele noastre- a murit pentru noi (pt fiecare din cei morți în păcat); El, Cel Neprihănit a suferit pentru noi, nelegiuiții.
- Dacă veți spune- “da, sunt de acord să ispășesc pentru toată omenirea” (deși mă îndoiesc foarte tare că ar spune vreunul asta) - a ispășit deja Unul pentru toată omenirea, pentru a fi sigur că-i trimite pe toți în Împărăție.
De asta spune Pavel:
- Căci aproape doresc să fiu eu însumi anatema, despărțit de Hristos, pentru frații mei, rudele mele trupești. (Romani 9,3)
Sau Moise care, pur și simplu, îi declară lui Dumnezeu: - Nu-mi trebuie Raiul Tău, dacă un singur frate al meu rămâne pe dinafară. Șterge-mă de pe listă!
- Ah, poporul acesta, a păcătuit foarte tare împotriva Ta, Doamne –
tocmai își făcuseră un idol, un vițel de aur la care se închinau, și asta tocmai în timp ce primeau tablele legii scrise de degetul lui Dumnezeu, nu era un păcat ușor, lesne iertător, acesta.
- Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, atunci șterge-mă din cartea Ta, pe care ai scris-o. (Exod 32.32)
(Dacă va vrea Dumnezeu voi scrie un alt mesaj pentru răspunsul pe care l-a primit Moise.)
Probabil Pavel și Moise, nu cunoșteau doctrina congregațiilor creștine, și nu știau că trebuie să-și urmărească propria mântuire, și să se scuture de cei dragi ca să nu-i împovăreze, să nu le pese că toți ceilalți ar pieri, călcând peste cadavre ca să-și câștige, măcar pentru ei, fericirea Raiului.
Probabil că ei îl cunoșteau numai pe Dumnezeu....
Dar de ce spune Pavel- “aproape”?- “aproape doresc”-
De ce nu spune:- doresc, de-a binelea, să fiu anatema- ca să-i răscumpăr pe frații mei?
Ca să nu comită o blasfemie- frații fuseseră deja răscumpărați- de Cel care valora destul ca să plătească în locul lor- în locul fiecărui copil al unei mame.
Ca să nu facă din asta un motiv de trufie- el știa că nici un om nu va fi anatema la Dumnezeu.
Ar fi fost o lipsă de smerenie să pară că el este gata de sacrificiul suprem
- nu al vieții- al vieții veșnice!
- atâta timp cât știa că viața veșnică este darul fără plată al lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos
- și nu atârnă de nimeni să-l câștige sau să-l piardă
- odată ce a fost câștigată pentru fiecare om și pentru totdeauna- de jertfa Fiului lui Dumnezeu.
Spunând “aproape”- Pavel declară
- Știu, Doamne, că ai făcut Tu asta, și nimeni nu mai are nimic de adăugat la răscumpărarea Ta
- nu vreau să trag asupra mea gloria Ta, sau să umbresc sacrificiul Tău.
- dar aș vrea, dacă-ar mai fi cu puțință- să repet și eu jertfa Ta, sunt gata să Te urmez.
... Deși nimeni nu mai are nimic de adăugat...
Asta așteaptă Dumnezeu de la noi: să fim gata să ne sacrificăm noi înșine, să nu pretindem pentru noi nimic mai mult decât pentru toți ceilalți
- să nu ne iubim mai mult pe noi înșine,
- să iubești pe aproapele ca pe tine însuți.
Căci numai prin iubirea de aproapele, prin iubirea de frați -
- Îl putem iubi pe Dumnezeu.
- Dacă cineva zice: „Eu iubesc pe Dumnezeu, și urăște pe fratele său, este un mincinos;
căci dacă nu-l iubește pe fratele său pe care-l vede,
cum poate să-L iubească pe Dumnezeu pe care nu-L vede?
- Aceasta este porunca pe care o avem de la El:
- cine iubește pe Dumnezeu, iubește și pe fratele său.
- și noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit mai întâi.
- Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El și-a dat viața pentru noi;
și noi deci trebuie să ne dăm viața pentru frați.
- Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu și suntem! (I Ioan 3.19- 21, 16,1) ...

- Mai presus de toate, să aveți o dragoste fierbinte unii pentru alțiii, căci dragostea acoperă o sumedenie de păcate. 1 Petru 4.8
Cred că iubire înseamnă să dorești Raiul pentru celălalt- pentru semenul tău...

p.s. vă rog nu mă judecați, căci este deja Un Judecător .
- Dumnezeu este de partea mea- de cine mă voi teme? (Psalm 118.6 - 117 în Biblia ortodoxă)
Domnul este de partea mea, nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă niște oameni ?
Am primit nemeritat, darul să înțeleg ce spune Scriptura cu adevărat, și știu că nu l-am primit pentru folos propriu.
- Cercetați duhurile, să vedeți dacă vin de la Dumnezeu...(I Ioan 4.1)
- Încercarea sau lucrarea aceasta, dacă este de la oameni, se va risipi;
Dar dacă este de la Dumnezeu n-o veți putea nimici.
Să nu vă pomeniți că luptați împotriva lui Dumnezeu. (Fapte 5.38,39)
- Atunci se va vedea dacă proorocul este nebun sau dacă omul insuflat aiurează...(Osea 9.7)
Dar dacă este de la Dumnezeu?...

p.p.s.- Dacă m-au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni. -Ioan 15.20
- Căci este un lucru plăcut, dacă cineva, pentru cugetul lui față de Dumnezeu, suferă întristare, și suferă pe nedrept.
- În adevăr, ce fală este să suferiți cu răbdare să fiți pălmuiți, când ați făcut rău? Dar dacă suferiți cu răbdare, când ați făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu. -1 Petru 2.20
- Ferice de voi, când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî, și vor lepăda numele vostru ca pe ceva rău, din pricina Fiului omului! -Luca 6.22