Există un loc, există un timp și o dimensiune unde visele se ivesc fără zgomot și nimeni nu le ucide, și nimeni nu știe de ele …

Există un spațiu în care nimeni nu a întinat Lumina Ghiocelului…

Acolo liniștea își întinde petalele, își prelungește frumusețea, își etalează irizații de albastru și violet peste prăpastia gândurilor noastre.

Doar toamna cunoaște roadele liniștii din inima mea. Doar toamna ascunde în coșul ei un as pe care este însemnat cu cărbune patruzeci.

Secundele izbesc violent fructul roz care stă să se coacă. Din nuc au căzut primele frunze și mirosul de pământ îmi amintește că abia am venit și trebuie să plec.

Trebuie să mă grăbesc! Să nu uit… am trei vase cu pământ proaspăt ce așteaptă să pun în ele semințele nemuririi.

Privesc uimit cum pașii mei urmează secundele care se nasc și dispar după programul cunoscut doar de Creator.

Oare unde ești?