turcește trag cu sete din divinitate
o fâlfâire neîntreruptă de la stânga la dreapta de la dreapta la stânga
de douăsprezece perechi de aripi
împinge aerul din nemișcare
cuvintele nu-mi sunt drepte
se apleacă peste buze relaxate
și este abia prânzul

liniștea până departe se desface în cercuri
cum lovește piatra apa o singură dată
la fel îngerii mei
lovesc constant timpul
zboară secundele spre seară
dacă îmi deschid pielea îi pot simți
pe fiecare în culoarea lui

rotocoalele îmi mângâie buzele
dacă m-ai săruta acum
lumea ar avea gust de mac