Ființarea e umbra Sferei Părinte
sub torțele surogat
ale stelelor
care o cuprind
ca niște oglinzi palide
ea se întinde astfel visătoare
înghițind spațialitatea.

și dacă universul are un sfârșit
dacă Sfera Părinte se va transforma
într-o pată de vid

dacă va dori odată
să
adoarmă
într-un punct final fără existența materială

și dacă bebelușii stelari
își vor curma zborul lor pe căi stelate
și se vor opri din catifelata rotire
punând sfârșit spectacolului lor material
și setei lor gravitaționale
atunci poate
toata poezia luminii se va dezintegra în suflet
Epsilon Indi va fi alma
Ursele vor fi alma
și toate stelele nenumite vor fi alma

tot suflul micronic al făpturilor ce viețuiesc
acum în Univers vor fi fost alma
pisicuța mea și puișorii ei de câteva zile
vor fi devenit parte
din Alma

și vidul imaterial va fi fost o juxtapunere ireală
de poezie a simțirii
și poate existența lui Alma
s-ar cuprinde atunci
prin
nonexistența ei materială

Giganticul suflet își va regăsi
doar atunci
liniștea visată
de oglinda ei ființială.