Popcorn si Cola
( adria)

Toronto e inalt, atletic,
Are zambetul studiat, larg,
Dar in spatele lui
Se casca un mare gol, o mirare.
Am fost cu el la o cafea ,
N-are gusturi sau , ma rog,
Nu gusturile mele,
N-are masura
Sau , ma rog, nu masura mea.
E un plavan ! Sau, in fine
Oi fi eu miniona la gusturi!
In anumite momente mi-a parut chiar rafinat,
Dar de un rafinament straniu.
Incercam sa gasesc ceva interesant
In tot ce-mi spunea
Si poate ca era.
Desi am o rezerva,
macar intuitia mi-ar fi spus-o!
Nu ma gandisem la diferentele
Interculturale cand am acceptat sa iesim
Si ma stanjenea ca exista,
Nu el, plavanul, diferentele.
Mi se facuse si mila si drag de el,
El, atat de tolerant cu mine,
Eu atat de..de..aroganta.
Mi se taia respiratia
De atatea pretentii europene,
Desi nu dadea semne ca vrea
Sa ma sarute.
Aveam atatea pretentii
De parca in Bucuresti curge
Sangele albastru!
Baiat bun. Fat -Frumos, n-am ce zice!
Conducea ca un pilot automat,
Doamne, asta nu-i latin deloc!
Ma uitam la el si ma gandeam:
Te pomenesti ca asta
Are impresia ca traieste!
Habar n-are ca se poate si altfel,
Cu sangele clocotind,
Cu sufletul pe masa!
Cu ce sa compare?!
Saracul, daca n-a vazut altceva...
Ma bufneste rasul dintr-odata
La gandul ca poate si el
Crede la fel despre mine!
Poate crede ca-s cine stie ce
Tampitica exotica si pretioasa
Pe langa pretentioasa, cum paream,
Inca un condiment
Pentru viata lui uluitor de searbada.
Ii fac semn sa opreasca masina,
Si-l las nauc,
Luand-o la pas pe autostrada.
Ma ajunge din urma , cu masina,
Doar nu si-ar misca fundul din ea!
Imi arata dintii lui... aproape albi
Si ma intreaba:
Ce s-a intamplat? Incotro?
Spre Bucuresti, tampitzelule,
Ii suier printre dinti.
Parea ca incepe sa guste
Toanele mele exotice,
Tot era convins ca sunt
Italianco-parizianca,
Si raspunse, fireste, zambind:
Oh, Budapest! Nice..
Nice, pe naiba, ai in cap numai
Pop Corn si Cola!
Mergea la relanti in spatele meu,
Eu furioasa,
Eu care ma incapatanam sa merg
Pe jos, infruntand bezna noptii,
Spre celalalt iubit al meu
Din Berceny city.
Ma credeam grozava!
Ce curaj aveam
cu lumina farurilor lui in spate!
Cred ca daca ar fi plecat,
As fi murit de frica!
Well, cum la pas
N-as fi ajuns vreodata
Sa-l mai vad pe Bucuresti,
Am deschis portiera
Si i-am zambit la fel de fara continut,
Ca o tampitzica exotica,
La naiba, am facut doar escala in Paris
Si puteam foarte bine sa-mi
Cumpar din aeroport
Pungulite cu aere europene, zece euro,
De ce m-oi fi calicit?
Inaintam cu Fat-Frumos in noapte,
Ne zambeam din cand in cand,
Miniona, asa cum devenisem,
Ma afundam in scaunul confortabil
Bagand cand si cand mana
In punga cu floricele de Popcorn.
El tocmai dusese sticla de Cola la gura
Si-n drum spre suport,
I-o iau din mana si beau ,
Apoi ii daruiesc un zambet larg si gol
Convinsa fiind ca incep
Sa invat limba lui Fat-Frumos.
( in lucru)

-Din cufarul cu ganduri si poezii de la naftalina,
plin de fluturi aurii, mici
care nu se numesc molii neparat
si cand zboara

Comentariile sunt permise (azi:o)