Era o tacere asurzitoare intr-o seara de iarna,in statia unui autobuz intirziat.Asteptam zgribulita de frig si de intunericul infricosator ultimul autobuz. Intr-un tirziu apare patinind pe gheata lucitoare ca oglinda.Tremurind de frig ma urc grabita pe scarile
murdare de mocirla ale autobuzului tinindu-ma de bara rece ca un turtur de gheata.Imi platesc biletul si ma asez pe scaun printre ceilalti calatori gindindu-ma ca dupa putin timp voi fi acasa.
In sfirsit sint acasa in apartamentul meu calduros. Dupa o zi obositoare de munca si de frig,incerc sa ma relaxez cu o baie calda insotita de un pahar cu vin rosu parfumat.Dau drumul la apa fierbinte,torn vinul in pahar si cu o lene curgatoare incep sa arunc hainele dupa mine reci si ponosite de uzura zilei incarcate care aproape trecuse.Dintr-o data, aud tiriitul telefonului.
Grabita! raspund cu gindul la iubitul meu pa care nu-l intilnisem de-o saptamina.Am presimtit era chiar el, radiam de bucurie dar in acelasi timp ma urmarea un vis ciudat pe care-l visasem cu trei nopti in urma.Ma saluta cu o voce rece si tremurinda imi era frica de vocea lui,dar totusi nu-mi era frica.Probabil oboseala si visul cel urit imi jucau o festa.La un moment dat aud la celalalt capat de fir al telefonului o voce sugrumata spunindu-mi"Nu te maiiubesc,dragostea mea pentru tine am pierdut-o regasind-o intr-o fiinta nemuritoare"
Mi-a spus adio,si a pus receptorul jos grabit.In acele momente grele am simtit cum totul ingheata in jurul meu.Aerul pe care-l respiram,apa care se prelingea peste marginea cazii invechita de timp,vinul care se transforma incet incet in gelatina.Trupul meu inghetat nu putea face o miscare,era ca o figurina cioplita in gheata,ochii erau inmarmuriti de durere,iar inima zdrobita-n bucatele.
Era adevarat,iubitul meu ma parasise,daruise dragostea lui unei fiinte nemuritoare,nu mai aveam nici-o scapare.
Dupa ce lacrimile fierbinti au inceput sa se dezlantuie peste obraji inghetati,trupul meu a inceput sa se-nmoaie.Ma cuprinsese moleseala dureri,agale imi trag picioarele pina la pat ma bag sub plapuma rece si cu un plins mocnit adorm in zorii zilei visind la iubirea pierduta.
Timpul a trecut,iar eu am incercat sa-mi duc viata inainte sperind ca-ntr-o zi voi regasi iubirea pierduta.Dupa un an de zile grele primesc un telefon tot intr-o seara de iarna.Era mama iubitului meu,se auzea foarte greu si ma concentram sa inteleg mesajul ei.Dupa ce am inchis telefonul,inmarmurita ca un gard de beton imi trag suflarea,si ma arunc intr-un fotoliu cu ochi impaienjeniti de lacrimi.El,iubitul meu murise intr-o boala fara scapare de care nu stiusem niciodata.
"Moartea" era fiinta nemuritoare pentru care ma parasise.A doua zi ma duc la mormintul lui cu flori de nu ma uita.Si il rog sa ma ierte pentru neincrederea mea fata de el.Asteptam iertarea lui,si dintr-o data incepe vintul sa adie usor deasupra mea,soptindu-mi la ureche.
"Te-am iertat iubita mea aceea floare de nu ma uita pastreaz-o in amintirea mea"Cu sufletul impacat am pornit mai departe in viata pastrindu-l pe el in amintirea mea.