am obosit sa tot caut adevarul!
imi spui ca de vreau sa aflu cine sunt sa privesc stelele si din lumina lor rece sa-mi definesc repere carteziene.
Inutil insa! Ele mint, nefiind decat himere ale timpului mort de mult, tacerea lor imi dau masura nefiintei. Dar din asta am aflat ceva, ceva ingrozitor.
Caldura ochilor tai a murit cu o clipa inainte sa-mi odihneasca dureroasa existenta! Esti aceiasi dar in alta forma, necunoscuta mie. Poate ca te-ai stins deja iar eu, nefericitul, inca ma bucur de icoana zambetului tau cald!
Sunt condamnat la singuratate!