strada silfidelor, nod de memorie
al mersului meu segmentat si zeificat
aveam roua condens pe carnea de sticla albastra
aveam lumea in lesa, si cainele andaluz.

clubul de jazz guttenberg
unde imi faceam uneori numarul meu favorit
de prestidigitatie, imi scoteam
din ochi o sfoara lunga de fum
ma inconjuram cu ea si ma predam razand
si toata lumea aplauda

serile in statie la kogalniceanu
cand un 336 isi inclesta maxilarul de orizont
si ma lansam pe traiectul inghititurilor lui
cu un palton negru si cu un frig rosu adus de afara
triumfator, clandestin

si ah mainile astea pe care
de atunci nu le mai pot atinge de lucruri
de teama sa nu sterg suflarea
sfantului duh al tristetilor viitoare.