Azi noapte te-am visat, iubito!... In visul meu se fácea cá privesc cátre
cer si-ti vedeam chipul, plutind printre stelele iubirii, cum îti zâmbesc
lung si trist. Incepeam sá-ti vorbesc si sá strig cátre tine, dar nu
reuseam, cáci erau prea putine...
Rugam luna sá-mi trimitá o razá ,sá pot urca si sá te mângâi dar în zadar...
Atunci am izbucnit în plâns de disperare, iar tu mi-ai întins mâna si m-ai
ajutat sá zbor cátre tine... îti simteam suflarea caldá si timidá prin porii
pielii mele si îmi doream sá má sáruti. Era de ajuns sá îmi doresc si acea
dorintá devenea realitate. In acea clipá am cunoscut fericirea. Acea
fericire pliná de cuvinte frumoase..., acea fericire pliná de mângâieri
infinitá si sáruturi fierbinti, dar nevinovate.
Acea noapte fusese cu adevárat noaptea mea, noaptea ta, noaptea noastrá..