E usor sa calci in picioare cuvinte,dar oare nu simti sarutul in talpa?Nu inteleg cum un om al clipei poate accepta provocarea gandurilor.Aerul este imbacsit de rime chinuite ,gesturi desuete si rime macabre.Cineva sufera de claustrofobie...desi suntem aspatiali si atemporali,doar suntem lacrimi ce aluneca de pe tampla unui Demiurg.Pe buze simt gustul dezgustului;te-as saruta sa poti sa simti si tu...exista ratiune totusi....Omul se hraneste cu incertitudine ,provocare si suspans,dar asteptarea il omoara...si totusi reinvie atunci cand are ce astepta.Iti place acest labirint al cuvintelor sau il accepti pentru ca nu poti spune NU?Eu astept.