Fragmente de jurnal

"
...Cu totii invatam sa frangem inimi ... si cei de la care invatam sunt adevarati maestri in ochii nostri.
Ei stapanesc arta in toata puterea cuvantului, si incet incet, ne dezvaluie si noua tainele lor ... noi nu ne dam seama. Credem ca e dragoste, sau poate e Ea, Iubirea, in acea fericita intamplare. Dar nu, e o lectie de viata. Unii reusesc sa invete la timp lectia, altii au nevoie de timp de aprofundare, si altii refuza sa invete. Acestia din urma sufera cel mai mult, si fara rost sau scop benefic, doar din cauza incapatanarii lor. Ei sunt aceia care gandesc naiv “Mie nu mi se poate intampla, el/ea nu-mi poate face asa ceva, nu ma va lasa sa cad, va fi langa mine atunci cand ... ”
Dar maestrul inimilor are instinctele unui pradator de suflete, el simte frica din ochii tai, si reactioneaza la ea. E momentul pledoariei finale. De ce ti-e frica, nu scapi.
Ce urmeaza apoi stie toata lumea. Urmeaza 6:5 , fuga :) Incep intrebarile, pentru sine, pentru celalalt ... de ce, cum, cand, chiar e adevarat ? ... intrebari fara rost, timpul nu se intoarce, nimic nu se mai schimba. Urmeaza apoi neacceptarea, din nou din cauza naivitatii, si de aici nu e decat un pas in fata spre pierderea ... dorintei de viata. Dar cei care fac un pas in spate sa multumeasca lui Dumnezeu ca le-a deschis ochii, mai bine mai tarziu, decat niciodata, spunem noi, nestiind ca toate au un moment potrivit. Si nici o lectie nu e mai bine invatata decat pe pielea ta.
Si ajungem la perioada de acceptare cu ideea, de obisnuinta, poate cea mai grea. Incerci sa-ti recastigi sufletul vandut diavolului in schimbul unui moment de fericire cu persoana visurilor tale. Te intorci in spate, te uiti ce prieteni ti-au mai ramas, te uiti in oglinda si nu te recunosti. Intrebari: oare a meritat ? as face-o din nou ?
De ce-urile au disparut in timp, neintelegerea, cauzata de lipsa de comunicare cu “fugarul”, s-a transformat in nepasare. Raspunsurile nu mai conteaza, vina nici atat, ce conteaza e doar ce am invatat.
Am invatat din invataturile unui maestru adevarat. Acum, dupa ce am suferit, putem sa oferim si noi invatatura unor noi initiati. Si acestia apar, din nou la un moment potrivit, cand cunostintele au fost aprofundate si tactica a fost pusa la punct.
Ii vezi ochii care te privesc cu admiratie, vezi scanteia de fericire din ei, ii zambesti facandu-i un compliment acestui initiat naiv, si spunandu-ti “Va fi un maestru si el dupa ce va invata tot ce-i voi oferi.”

“And so you know the way it feels to cry
The way that I cried when you broke my world in two.
Baby I learned the way to break a heart
I learned from the best
I learned from you
Oh baby now
I learned from you”

Written by: Diane Warren

Dar maestrii cunosc si alte taine. Cu timpul, invata si ei, din eter, lectiile lor. Ei stiu ca au fost naivi odata, ca au crezut intr-o Iubire, care era doar fum. Ei invata despre adevarata Iubire, cea care nu incatuseaza. Un om intelept spunea: “Daca iubesti ceva, elibereaza-l. Daca se va intoarce la tine, a fost si va fi intotdeauna al tau. Daca nu, atunci nu a fost al tau niciodata”. Aceasta este adevarata lectie a inimilor frante, si nimeni nu ti-o poate spune in modul in care tu sa o intelegi. Trebuie sa suferi si sa mori incet, lent, pentru a renaste mai puternic din lacrimile sufletului, transformate in cenusa.
Numai doi maestri adevarati pot crea Iubire, si acestia doar abandonandu-se total.
Fericiti cei care invata lectiile vietii, prin ochii altora sau ai lor ... fie ca lumea sa roseasca ... de Iubire !
28 Iunie 2002
...
“