Nu ma mir defel …

Ca nu te mai gasesc prin ceata
Asta mormantala.
Ai fi putut totusi sa lasi lumina aprinsa
Sa nu ma prabusesc asa pe trepte urcand spre tine,
Pe piedestalul unde te-ai cocotat plin de-ntelepciune
Ai vrut poate sa le speli cu sange…
Ori sa le-mbraci cu mine.

Oricum bine faci ca nu deschizi cand bate la usa
Stii bine tu ca sunt disperarea si nefericirea de mana.
De altfel, daca n-ai raspuns cand a sunat dragostea,
Ceilalti doi musafiri nepoftiti nu te mai ameninta
Dormi linistit…

Exista insa si varianta mea bolnava:
Oh bine-ai venit, intra, nu te sfii draga
Sunt anesteziata si-o rana-n plus ce mai conteaza
Poftiti cu toatele, la mine-i atat de fierbinte
Evident fac focul cu …mine