Cu totii vorbim despre increderea in oameni. Si totusi de ce sa fie incredere. Cine poate afirma ca este bine sa credem in ceilalti?
Parearea mea este ca acel care ofera incredere este un prost. (Scuza-ti limbajul) Cum mai poti avea incredere in cineva cand tocmai cel in care aveai cea mai multa incredere iti distruge viata.?
Si acum satrec la subiect, in speranta ca totusi o sa-i treaca prin minte sa citeasca si asa ceva!!! (asta din motive personale ca si acest text de altfel,este tot personal)
Cum poti ca dupa o perioada foarte indelungata de timp sa-l tratezi pe cel care te-a iubit ca pe un nimeni, ca pe cineva pe care abia l-ai cunoscut si te tot sacaie la cap cu iubirea sa?
Daca voi care cititi acest text aveti cea mai vaga idee "sunteti invitatii mei.
Cum il/o poti considera, dupa atata timp, pe cel/cea care te-a iubit atata timp ca pe o simpla persoana, ca pe un nimeni?
Si cum pote fi cineva atat de orb incat sa nu vada decat raul care i s-a facut?
Explicati-mi si mie pentru ca eu inca nu am inteles!

Cat de josnica poate fi natura, desi are atatea frumuseti.