Mi-e frica de vulcanul ce poate sa erupa dintr-o clipa in alta; nu pot sa fug din calea lui caci nu stiu niciodata incotro o sa-i curga lava. Eu insumi sunt si stapan si sclav, eu ma condamn si ma iert deopotriva. Dragostea ma face sa-mi pierd controlul?!
Inteleptul mi-a spus “Taci si asculta!”
Ochii ma mint cu realitatea cruda, nu traiesc in lumea ce-o vad. I-am inchis si astept in bezna sa te simt.
Nu mai vreau sa-ti spun cat de mult te iubesc. Nu-mi mai doresc sa te vad, sa te-aud, vocea ta cand ma iubeste, cand ma mustra. Nu mai vreau sa disec intelesuri, vreau sa fie totul simplu…primordial.
Nici macar nu mai vreau sa te stiu.
Vreau doar sa ma contopesc cu fiinta ta din adancuri, pe care nici tu n-o stii, in intuneric profund, in tacere, fara trup…sa rasara lumina…