Dormeam linistita in iarba
cand am auzit freamatul pamantului;
am deschis ochii si-am cuprins in irisi
lumea oglindita-n marea verde...
Fara mirare, mi-am vazut caii alergand.
Unul alb,ca fericirea ce-o simt in liniste,
celalalt negru, ca toate tainele nedeslusite.
Caii mei alergau, se jucau,
se inaltau in ritualuri de dragoste
impletind mister si tacere cu speranta si viata.
Alergau in soarele amiezii
prin iarba crescuta, prin intelesuri;
aceiasi iarba prin care ma acundeam ca sa-i pot privi
linistita...Caii mei sunt liberi!