Am crezut ca am intilnit iubirea adevarata. A fost singurul care m-a convins ca fericirea deplina exista, desi pare absurd. Da mi-a dovedit ca si suferinta exista. Mi-a dovedit, intr-o vreme ca ma place. Apoi, totul s-a sfirsit. Am incercat sa ma refugiez, dar totul a fost zadarnic. Nu pot sa-l scot din inima mea, il iubesc mai mult ca orice. Multi m-au sfatuit sa-l uit, altii sa lupt in continuare. De uitat, nu pot sa-l uit. Sa lupt in continuare nu mai am putere. Am incercat totul, fara nici o sansa.

Daca poti, da ochii cu Triumful si Dezastrul si trateaza-i pe acesti doi impostori exact la fel, spunea Kipling in celebra sa poezie “Daca”. A fost prea mult pentru mine : prea multa fericire si prea multa suferinta, dar cred – ca a fost iubire adevarata, care-ti pune aripi astazi si miine, si cind abia te obisnuiesti sa zbori printre nesfirsitele inaltimi, ti le taie. Si, vai, caderea ce inalta poate fi ! Spun asta, pentru ca , in lipsa suferintei, a caderii, n-as fi simtit asa cum simt acum fericirea dinainte.
Si ce Triumf a fost in vremea fericirii si ce Dezastru este in suferinta! Kipling spunea cu intelepciune, sa le primim la fel pe amindoua. Eu spun ca trebuie sa le primesc cu bucurie, sa ma bucur ca le-am cunoscut.

Ce trebuie sa fac acum ? Este simplu si complicat, in acelasi timp. Sa astept si sa-mi pun intrebarea : de ce? De ce creste iarba, de ce soarele rasare si apune, de ce merg la scoala copiii, de ce vreau sa fiu iubita, de ce am iubit si de ce sufar atit ? Raspunsurile la intrebarile mele ma vor face sa ma cunosc mai bine si sa inteleg mult mai bine sensul vietii mele si sensul sentimentelor care ma coplesesc. Voi invata, mai tirziu, ca dragostea nu cere lupte nesfirsite si nu are nevoie de rugaminti pentru a se manifesta. Nu ti se cere totul, dar ti se da totul si dai totul. Cind dragostea este reciproca este dragoste.
Si, in acese conditii, spunea Sfintul Apostol Pavel “dragostea iarta totul, uita totul, intelege totul”. Daca n-a fost asa, trebuie sa accept ca a fost extraordinar pentru mine sa cunosc culmile iubirii si culmile durerii. Este extraordinar, deoarece toti oamenii cauta cu inversunare dragostea, si, intr-o viata intreaga, unii o gasesc, si altii nu.
Esential nu este sa ramii cu omul iubit, ci numai sa-l intilnesti. Caci miine, intr-un tirziu, cind lumea mi se va parea neinteresanta si cind voi crede ca nimic frumos nu mai poate fi, se va furisa alta iubire, care va fi altfel, daca imi voi insusi lectia actuala asa cum cere viata. Nu voi incerca niciodata sa iau iubirea cu forta, sa innabus un om cu iubirea mea. Trebuie sa-mi gasesc preocupari in care sa ma scufund si sa privesc in urma intimplarea de a fi iubit un dar. Un impostor poate fi si Triumful si Dezastrul, dar amindoi impostorii au sensul lor in lume, in viata omului.