De ce uneori se fuge, de ce se pleacă de pe site-ul acesta ?!
Răspunsul poate fi destul de complex...
- poate unii au suferit - dintr-o exacerbată și posibil insuficient protejată sensibilitate și nu au mai putut suporta,
- alții poate, au un orgoliu relativ imposibil de măsurat (cel puțin prin procedeele standard !),
- unii au auzit poate ușa trântindu-se după plecarea Muzei și încet, încet, s-au blazat,
- alții au avut poate o infinitate de alte motive - omenești și ele de altfel - nu mă proclam atotștiutor, nu sunt oracol cu jumătate de normă la poezie.ro și poate cel mai important nu vreau să fiu văzut cu alți ochi pe mai departe ci doar așa cum sunt, cum scriu, cu influențele mele, cu senzorii mei, cu tot...
Nu, nu vreau să condamn pe absolut nimeni că pleacă de pe acest site... Because, after all, we live in a free country! (sper din toată inima !)
Ceea ce nu înțeleg eu acum - și cred că nu voi putea niciodată! - este cum de nu realizăm că fuga noastră (pentru că este o fugă în fond!) de pe www.poezie.ro, nu face altceva decât să ne conecteze automat la alt "site" (dorit sau nedorit), în care mai devreme sau mai târziu se va dovedi că vom întâlni situații similare... Și ce ar urma, să devenim experți în "Arta refugii" ?
Site-ul acesta este ca și viața, are și frumos și... mai puțin frumos, și ușor și greu, ce să o mai lungesc, cu toții suntem oameni și pentru fiecare dintre noi, undeva, între două versuri, la un moment dat - nu tuturor atunci când ar vrea, din păcate! - va miji, nesperat, rațiunea de a se accepta așa cum este, dincolo de sistemul de valori recunoscut de cei care au tolba plină cu stele sau nu... și dincolo... sau mai bine zis, mai presus - de orice altceva, sclav al fiorilor...
Proletari ai cuvântului... fuga pe site !