O să zbori iar în tine, o să-ți restabilești
regatul în cumplită muțenie
și visele în drojdii pe fundul butoiului
unde zac înnecate speranțele mele.

Dar mai soarbe o gura! si încă una... și-apoi
lasă cucuta să-ți vindece rana
și mătraguna să-ți toarcă, posacă
pe spatele gol de ace
o-nspinată cămașă cu dragoste uscată.

Lipește-ți palmele de cer,
să nu te mai doară încheieturile de veghe,
și tălpile afundă-le-n ocean,
să-ți crească iar pe frunte alge netezi
și vagi potire de mărgean să te îmbete.

îmi iau desaga și pornesc la vale...
la deal... și prin deșerturi de mătase
să îți croiesc cu mana mea mireasă;
să te aline-n fulgi de evantaie
cu fragede-i culorile-n văpaie
de tine niciodată nu se lepede.