Ii alintai zambetul cu buzele... petale de trandafir.
Ii alinai durerile, inghitindu-i pe rand, suspinele soptite.
Ii mangaiai privirea cu genele fardate cu praf de nisip.
Ii modelai parul din jurul gatului si simteai fiecare adiere a vantului.
Ii pastrai palmele langa piept simtind fiecare tresarire la bataile inimii care, in sfarsit, traia.
Erati doar voi... doua suflete daruite naturii careia ii erati fii. Sopteati cuvinte ce erau furate de vant si purtate de aerul rece pe care respiratia voastra il sugruma.
Si o luai in brate invatand-o sa zboare, aratandu-i lumea imbracata in negru.