… ma gandeam daca chiar era adevarat… era imposibil… murise. Nici nu o cunosteam… nici doua cuvinte nu ne adresasem… si totusi imi parea rau… plangeam. Ma intrebam ce era cu mine… daca sunt constienta de ceea ce mi se intampla. Incepeam s-o visez.. sa am cosmaruri.. in fiecare noapte… Vedeam cu coada ochiului oameni.. obiecte..si cand ma intorceam nu mai erau acolo (ciudat.. dar real). Ce se intamplase, de fapt, cu ea nimeni nu stie… si nu cred ca adevarul va iesi la iveala… Multi considera ca nu mai gandesc rational…
Intamplarea ar trebui sa dispara… dar nu si amintirea ei… amintirea unei fete care, desi n-am cunoscut-o… m-a impresionat profund…