De ieri nu s-a mai auzit un gand, si nici zambetul „felicit” nu l-am mai auzit. Si nu e dureroasa doar disparitia Feliciei. Pe mine ma dor si fluturii si privighetorile care si-au frant zborul si nu indrazneste nimeni sa-i stramute. Voi „exersa sa tac” ca-n poeziile tale, aproape sacru, durerea. Poate acolo unde si-au frant zborul e limita dintre "a fi" si "a fi etern". Poate-au patruns in lumea ta, te insotesc si-ti coloreaza poeziile de dincolo. Te plangem cu lacrimi de cuvinte, ai plecat in lumea viselor lucioase, colorate, cu sfarsit…