am reusit in sfarsit
sa-l inzestrez cu aripi,
pe-acel fluture incopitat,
inorog somnoros, al viselor mele.

se facea ca era intr-o boare,
o dimineata ce-ncepea la apus,
si-o stravezie raza de lapte
cantarea infinitul sub pleopa d-intai.

cu strigatul de-o schioapa,
si bolta sufletului pitita
-ntre gene, ma-mbratisa sfiosul inger,
incopitat si-ncornorat cu stele.