Abia la vârste rotunde împlinite, sau pe cale să se împlinească, simți fie o mare bucurie, fie un mare gol în suflet. Totdeuna însoțite de dorința aprigă de a schimba ceva în viața ta. Radical.
"De azi mă las de fumat"- este hotărârea cea mai ușor de luat, cea mai greu de ținut, cea mai des de afirmat, mai ales când lași la chioșcul din colț dijma pentru viciu, zilnic.
"De mâine îmi schimb viața"- ai putea spune, în momente de răscruce.Dar, de cele mai multe ori, în loc de o schimbare radicală (o altă locuință, o altă carieră, un alt partener...)ajungi să petreci o zi la coafor( de unde vii cu altă freză, altă culoare de păr,dar același suflet) sau o zi cu prieteni, care te fac să uiți un moment ideea de a schimba ceva.
Abia seara, sub cearceaful nopții, când ești tu cu tine, și nici măcar perna nu-ți cunoaște gândurile, te întrebi dacă nu cumva ești prea laș ca să îndrăznești schimbarea. În locul riscantului "mai bine", pe care îl prevezi, preferi cenușiul existențial cotidian. Fără schimbări. Acela în care fiecare zi seamănă dureros de mult una cu alta, și numai zilele rotunde de sărbătorit(sau de omis de sărbătorit) îți mai aduc aminte că ai vrut, la un moment dat, o mare schimbare în viața ta.