Si a vrut sa sarute vantul, s-a ridicat in picioare, s-a invartit proptindu-se in vant si a dansat mai departe.. in alta viata. alta forma. alte sperante si alte nevoi.
Si a vrut sa priveasca pamantul ud nepatat de aer. s-a inecat spre fund si a inotat mai departe.. in alta viata. alta forma. alte sperante si alte nevoi.
Si a vrut sa vada de unde vine vantul, s-a ridicat pe poante, apoi pe vantul de sub poante, apoi pe cel de deasupra. si a zburat mai departe.. in alta viata. alta forma. alte sperante si alte nevoi.
Si a vrut sa biciuiasca vantul, s-a sufocat in pamant si a crescut cu el, in tulpini de praf si carne si a inflorit mai departe.. in alta viata. alta forma. alte sperante si alte nevoi.
Noi suntem in el cum el prin noi, unul prin celelalt, fiecare cu viata sa.. traita impreuna. Floarea a uitat sa latre, pasarea a uitat sa alerge, pestele a uitat sa gafaie si omul a uitat sa dea din coada.
El stie insa sa taca, sa respire apa, sa fuga pe aer si sa rada. Vantul l-a invatat.
Si totusi.. tot ce e mai frumos in viata asta, e moartea frumosului din viata lui. Floarea tace pentru ca nu STIE sa tipe, pestele mesteca apa pentru ca nu POATE inghiti aer, pasarea zboara pentru ca i-au MURIT picioarele si eu rad pentru ca mi-a CAZUT coada. Rasul meu e rusinos, e lipsa unei cozi, e efiresc si strain. Viata mea, forma mea, sperantele mele, nevoile mele sunt penibil de nereusite. Eu sunt un caine ratat. De ce viata nu s-a oprit la perfectiune?
HA HA HA HA.. HA?......