Stiu si eu, ar trebui să fiu bucuroasă, mi-au apărut niste versuri, si o pagină de proză într-o revistă literară.. Revista literară pe care mi-o doresc eu, nu mai apare...o pagină de revistă semnată de mine nu-i putin...dar, atunci cănd ai poeme pentru aproape două volume, si n-ai bani să-ti lasi nici măcar o carte în tipografie...parcă e totusi trist...Si ce dacă am talent...si ce dacă mi se spune deja poetă...nu sunt atât de tristă, cât sunt de dezamăgită...apar atâtea cărti care n-au de spus nimic...stiu că nu voi strânge niciodată 6 - 7 milioane pentru aparitia unei cărti...Dar, nu-i nimic...poate o veni si vremea poeziilor mele...Sau poate nu...nici măcar nu mi-am putut permite în ultima vreme să-mi mai aduc poeti si poetese în casă...cărtile lor...am destui oaspeti din acestia...dar sincer, mi-as dori si mai multă poezie nouă si nu numai la îndemână atunci când iar mă apucă dorul de-a citi poezie -POEZIE! Nu mi-s boii acasă... mi-au pus si poza în revstă, mă poate opri oricine să-mi spună cine stie ce...E asa bine să fi anonim...să nu fi invidiat...dar să scrii, nu pentru a te întrece cu cinva, ci pentru că asa îti cere sufletul...E fantastic să scrii după cum îti dictează inima...Inima este singurul (singura) dictator ce-mi poate porunci mie...uneori având ca sfetnic întelept luciditatea - pesimistă- a mintii... Si gata...
Ariette Pescarus