Tu consideri că trântirea de pământ
E o magie
A vieții,
Sau poate te crezi
ÃŽntr-un cinema
Cu manechine adunate
De prin vitrinele lustruite
De spatele batrânelor
Ce se odihnesc o clipă
Înainte să traverseze
Cu ochii strada?
Da.
Lasă-mi mie mâinile astea,
Ale păpușilor de gumă,
Vechi de trei genarații încoace.
Pune-le pe masă
Și pleacă.
Ce mai stai?
Ridica-te.