Imi privesc mainile inerte si nu pot sa cred ca, atunci, de mult, au avut privilegiul sa te atinga… Le admir inmarmurit in uimire si parca nu mi le pot atinge… sunt tributar misterului pe care l-au dezlegat si pe care, pret de o secunda, uitata pana si de tine, mi te-au descris asa cum te stiam.
Imi privesc mainile si imi doresc sa mi te aduca aminte asa calda, atat de fina… insa ele nu sunt altceva decat inerte terminatii nervoase, atat de inutile in lipsa ta.
Imi privesc mainile inerte si imi doresc sa fi fost altceva…amintiri… trecut … sau poate … tu…