Dacă



De aș putea iubi, doar într-o șoaptă
Aș pune-ntregul vis speranța ce mi-o poartă
Și strigătul etern din inima-mi necoaptă
Ar ridica spre cer prea dulcea-mi soartă.

De aș putea iubi, doar într-un nume
Aș pune fără preget mii de gânduri pure,
Aș pune țeluri noi spre care să mă-ndrume
Și clipele-mi prea triste să le fure.

De aș putea iubi, într-o privire
Aș pune ochii-mi strălucind de fericire
Să cate-n ochii tăi frumoși acea simțire
Ce se găsește-ntr-un cuvânt: iubire.

Ah,a iubi...,ce cuvânt fără de sens și rece -
Pe cine să iubesc, cine mă va iubi?
Când oare, dacă timpul neîncetat tot trece,
Când din licoarea fericirii voi sorbi?

Cine oare în lumea asta mă va-nțelege?
Cine oare va vrea să creadă în mine
Și, doar iubind, să facă din iubire o lege
Ce va dăinui etern născând lumine?

Cine ar vrea vreodată să accepte că trăiește
Dintr-un capriciu cu-adevărat întâmplător,
Numai pentru că destinul său prea mult dorește
Să se întindă din trecut spre viitor?

Poate că numai tu, prea scumpă roză floare,
Poate tu vei șterge ce mă doare
Și poate tu îmi vei aduce alinare,
Mă vei întoarce iar spre soare...

Sau poate nu.