luni gloată în soare Vile de Aur grămada
ce vine de sus aia suferi cumperi iei
se-aude până în piața de vechituri
ne mai îmbrăcăm
s-au încotoșmănat și florile prin grădini
scai zarzavat buruieni
numai în purtătoarele de ideologii a dat iama
nudismul si
acestor fantasme mendreli
minti luminate le dibuira resortul explicativ!

(Sus la etaj fereastră spre vest 10 copaci o părere de soare multiplică verdele/tocmai s-a stins era o pădure luminată în stânga mea eu în pădure acum doar un loc cu oameni întunecat prin care nu trec nu-i adăpost. Bine bun am plecat în ultima clipă mă amenință colțul acela de cer fii atent la cele de lângă ochi de acum la cei 10 copaci din fereastră fii aici fii!)

Huo repetatelor prăvăliri/înălțări
dinspre anotimpuri
destul!
ascuns ghemuită în după-amiaza întunecată
urzesc resurecții lăuntrice
încercai toată vara adevăr despre sufletul meu
abia s-a ivit deja piere
nimic fără ceilalți
îhî
ceilalți care?
cei care pe care.
huo fraternității confuze de iarnă!

(Toamna plouă știi în fereastră întuneric des îngrozitor nu disting nici un copac frunzele se vor fi răsucit în ele de frig ecran de întuneric în minte îmi bate inima nebunește a lehamite. De fapt erau vreo 10 ferestre luminate la început de rând nu le-am văzut mi le-amintesc aici poate se reflectau în stropii de ploaie din frunze datoria mea să deslușesc scânteierile mii speriate de toamnă. Acum au rămas numai două gata să scriu o singură fereastră luminată și iată pofta-mi se împlini: o ultimă ștearsă lumină.)