Mi-e dor de soare ... Tu știi ce e soarele?

... soarele e "omul" care trece în fiecare dimineață prin colțul blocului meu. Eu îl salut mereu, dar nu-mi răspunde ...

Copil naiv, tu nu știai că soarele nu poate să vorbească? ...

Dar mie ... mie mi-a vorbit ... odată ...

... și ce ți-a zis?

Mi-a zis să îi cânt ...

... și i-ai cântat?

Nu. În clipa aceea, mi-am pierdut glasul. Mi l-a furat ... și razele lui mi l-au purtat spre cer ...

... și acum de ce-mi vorbești?

Am plâns pentru Soare. Ne-am regăsit printre lacrimi și l-am amețit ... Mi-am furat glasul și am fugit pe aripi de dor ... De-atunci, Soarele fuge de mine ... și mă doare ...

... dar ai glas ...

Am glas să cânt albastrul sufletului meu ...