Cum ar fi
să am aripi
(albe sau albastre
sau chiar de culoarea luminii)
aripi adevărate și grele,
crescute de-acolo unde se odihnesc
mâinile tale.
Le-aș ascunde, strânse bine
sub plete prea lungi;
mersul dureros mi-ar fi;
pietre m-ar răni,
haina m-ar zgâria, plină de spini...
Atunci, mâinile tale
crescute din mine,
s-ar desface încet,
cu un sunet specific aripilor care se desfac;
și orice pas ar fi o fâlfâire
albă sau albastră
sau chiar de culoarea luminii.