despre barbatul
care scria ca si cum
desena:
cu gesturi mici,
gracile aproape.
despre: saten, filozof,
singur...
(era parca si-un epitet
sentimental
pe fondul acela, rosu,
vag amintit -
cred).
despre cum prindea aerul
sa se disloce
la trecerea lui.
(ca un umar, in
tentatia de-a opri
pe cineva despre care
sti sigur ca nu vrea
sa ramana).

si cum tristetea lui
pe mine ma insotea,
niciodata pe el.
el nu avea priviri
pentru mine.
doar gratia celui
care tine o floreta
in mana.
(cred ca si doua
florete
am vazut,
incrucisate pe un perete,
sau numai ochii lui
negri,
stapungandu-se
deasupra mea).

era ca in preajma
unei fantani
parasite,
fara luciul de apa,
oglinda;
ca un loc in care
nu poti
sa te arunci,
cu gandul la inec,
poate doar cu
sansa de-a ramane
atarnand
de un perete.
(expusa uitarii
la vedere)