Mă auzi, Doamne?


Doamne,
Câte gânduri îmi fulguie prin cap
De multe ori am senzația
Că o sa-mi cadă părul, căci,
Unde, Bunule să mai încapă?

Și merg mai departe,
Cu gândul bineînteles
Mă vad cheală și fulguită...
Acoperită doar
De gândurile mele păcătoase.

Doamne!
Și atunci să te ții!
Aș fi roșie ca o patlagică
Răscoaptă pe arac
Zemuind de rușine.

Căci ar vedea vecina
Ce nerușinat gândesc cand,
Îi zăresc bărbatul
Și, pițipoanca de la farmacie
Cât mi-e de ciudă pe silicoanele ei neobrăzate.

Întreaga lume ar afla că,
Zâmbetul meu lipit, pe deasupra
Nu înseamnă că sunt drăguță sau inofensivă
Cum s-ar putea crede.
S-ar auzi mârâitul meu de câine turbat!

Bunule,
Nu lăsa să se întâmple asta,
Atunci aș rămâne goală,
În fața lumii
Și lumea goală în fața mea.

Fie-Þi milă, te rog,
Vreau să rămân cu claia mea de păr
Să o pot vopsi în culori deschise,
Ca toți să se minuneze
Ce persoană drăguță și inofensivă sunt!