În nopțile cu lună plină din perioada asta, cum stăteam eu așa fără să fac nimic (doar stăteam, nu și gândeam) mă ia, așa, „nu-ș pe unde cu nu-ș ce”, dar cert e că nu mă prea simțeam bine. Nu-i bai, îmi zic, în ziua de azi specialiști, medic de familie, farmacii la fiecare scară, ce să mai, parcă e și păcat să nu te doară câte ceva.
Nu vreau să vă plimb cu textul pe la diferite „cabinete individuale”, sunt sigur că, cel puțin o dată (dacă nu, să nu râdeți, că „e boală care se ia”) în scurta și fericita dumneavoastră existență ați „experimentat” binefacerile „medicinii alopate” (pentru cunoscători), adică a ăsteia în care te îndopi cu „hapuri” (pentru toată lumea). Dar ce vreau să vă spun e că, după ce am distribuit altora, „specialiști” (cred că au rămas din ăia 15 mii ai lu’ Milică), bani și timp, dar mai ales timp (că se zice că ești tautologic dacă le alături) și un dos generos pentru jucat „darts” cu seringa, măi, oameni buni (că doar nu veți fi fiind ne-buni), mă simțeam „mai rău” (cine zice că mai rău nu se poate, nu a fost, încă, la medic). Și, ce nu puteam eu să dorm înainte, dar, acum, nici atât (să nu-mi spuneți că nu știți cum este, că nu vă cred). Și ce face omul care nu știe să citească atunci când nu poate să doarmă? Se uită la televizor (v-am dat de gol!).
Ei, și în multiplele mele treceri în revistă a bogăției de canale TV, că tot s-a umplut „spațiul” orelor de vârf în ultima vreme cu bivolari, ei bine, da, ați intuit (vorba știm noi cui despre „cititorii noștri care sunt mai inteligenți…”), o emisiune despre MISA.
Acum, nu știu dacă avea cratimă sau nu, că genericul ziceai că se grăbește spre baie, așa s-a dus (dacă a avut cineva timp, să-mi spună și mie cum se scrie), da ce vă spun sigur că nu mi-a scăpat: partea de „medicină naturistă”. Măi, omeni buni (v-ați hotărât, sunteți buni sau ne-buni? Nu contează, pentru mine rămâneți așa cum sunteți…), printre diferite „tratamente” care țin, așa ziceau, de Ayurveda, revelație: Amaroli, adică „urinoterapie” (pentru cunoscători, pentru necunoscători recomandarea să se intereseze la un „cunoscător”).
Și mă gândeam eu nu mă gândeam înainte, dar, acum, credeți-mă, mă gândeam. Măi, îmi zic, pe la începutul secolului trecut, era un medic la einșpe județe. Atât mergea omul pe jos, că se făcea bine până ajungea (ai dracului romanii ăia, aveau dreptate cu „mersul pe jos e sănătos”). Și, acum (și recitiți prima parte, aia cu specialiști, medici de familie, farmacii…) cât ai zice „șpagă” te-ai curățat.
Ce legătură are asta cu MISA? Păi, are. Că zic ăștia, la un moment dat, că tehnica aia de-ți face aura „mai aurie” îți conferă sănătate, dar și (atenție!) longevitate. Că, și americanii au făcut fiole pe bază de uree, că e „flux vital” care se pierde la „jetul de mijloc”… și tot așa. Că d-aia am zis să vă întreb pe dumneavoastră: ce părere aveți, mai merită să dăm banii la doctor?!




PRECIZÃRI
1. Celor care, eventual (deși nu cunosc pe nimeni), își fac griji pentru sănătatea mea, le spun că nu este cazul - acest text este o satiră.
2. Cine se va simți cu „musca pe căciulă”, va pune o steluță.
3. Numărul steluțelor va crește direct proporțional cu numărul muștelor.
4. Nu veniți cu argumente de genul „gura păcătosului adevăr grăiește” – aveți aprioric dreptate!