Fierbe incet natura stravezie de afara, zbatandu-se intr-o moarte prematura. O muzica lina, funebra, invaluie atmosfera aburinda de mireasma imbatatoare a mortii. O simti cum se ridica din fiecare ungher, din fiecare crapatura a pamantului. Ah! Ce minunata e primavara, dezveleste toata mortaciunea toamnei intr-un spectacol al renasterii, un ciclu ce se repeta la nesfarsit, monoton, enervant, care cade pe fruntile noastre asemenea unei picaturi chinezesti. E deja terifiant sa vezi agonia naturii care se lupta sa se trezeasca la viata… e uimitoare viata, o renastere spasmodica dupa o moarte inceata. Pentru ce atata chin? Ce stie o lume intreaga si noi nu stim? Nu mai conteaza…