Cu sufletul în genunchi mă rog mie să ridic privirea spre păsări să le citesc buzele.Îmi ațintesc degetele încleștate spre soare și mă mai rog pentru puțina lumină.Iau raza fierbinte și o topesc sculptând o cruce să o pun sufletului în spate ca mai apoi să mă privească-n gând și să se facă tăciune.
Pătrunde-mi lumină-n ochi,să-mi canți funerara colinda,fără de care nu pot dormi.