Dualitatea compromis-egoism, rătăcește desperecheată de cuvinte…Toate acestea, poate că da poate că nu, (nu?), au de a face cu manifestarea benefica a acestei corespondente … Fie drumul ascuns al firului de apă, în ecuația mea preexistent dificilă!

(Zice Părintele Galeriu: Omul acum revine la interioritatea lui cea mai adânca și de acolo spre interioritatea cea mai adâncă a universului, așa *censored* … zicea psalmistul: adânc pe adânc se cheamă. Adică, adâncul devine cu adâncul uman. Iar în altă parte același psalmist spune că Dumnezeu a pus în vistierii, adâncurile, adică adâncul din noi se află în visteria lui Dumnezeu.)

Revin fascinată, și-mi zic, că ne citim precum orbii care nu văd literele dar le simt, …noi simțim adâncurile… Avem acces peste albastru, suntem aceeași substanța… Mărturisirile sunt îndosariate … sinistra lege a pământului, …produsele de lux intră la … adâncurile se răscoală… să simți că trăiești!!!!

Cele personale, gânduri, … și rațiunea înțelepciunii gnostice… mintea fără funingine…
Să scoți mintea afară din cele create, într-o sobra nebunie de eseu, cotată sau nu cu trei stele, care adânc cheamă?… ieșim în largul contemplației naturale în duh…sau rămânem spanzurati de stufișul vederilor materiale… ???