"Priveam la televizor"... E doar un fel de a spune, o figura de stil, pentru ca, de fapt, nu faceam decat sa schimb canalele haotic, in timp ce gandurile-mi zburau la zeci de kilometri departare, in trecut si chiar si in viitor... Aveam insa nevoie de acea fractiune de secunda dintre doua canale, acel moment in care pe ecran nu se vede nimic, pentru a-mi propulsa gandurie. Cu fiecare canal schimbat ma indepartam din ce in ce mai mult de casa... Dar totusi eram si aici, atat ca trup cat si ca minte... Eram constient ca cineva vorbeste cu mine... vedeam ce se petrece pe micul ecran, ce emisiuni sunt pe posturile care mi se perindau prin fata ochilor cu fiecare secunda... Dar totusi, in acele fractiuni de secunda, mintea facea salturi uriase, in timp si spatiu, trecand din 'acum si aici' in 'acolo si atunci'... Pacat ca vidul din acele intreruperi care-mi propulsau mintea in timp si spatiu nu poate fi vazut cu ochiul, ci doar simtit cu sufletul....