De mă-ntrebați ce este Dumnezeu
vă voi răspunde simplu: Acela
care-atuncea cînd mă aflu în mulțime
mă face să zăresc, să aflu, să-nțeleg
sau să nu mai știu nimic,
să mă întunec și să năzăresc aiurea.

-O, Doamne, cred în Tine și-n puterea Ta
cea care luminează.
O, varsă-asupra mea înțelepciune.

Cînd alții fug prin lume
căutînd răspuns,
eu mai aștept ca Dumnezeu
să-și plece raza chibzuinței către mine
spre a putea ierta și înțelege și iubi ca El.

-O, Doamne, te coboară-n asasini
și le sleiește fapta vinovată,
revarsă-ți duhul peste ticăloșii
ce plănuiesc vînzările de țară.

-O, Doamne-ntoarce-Þi fața spre Cain
și luminează-l,
fă-l să te Te vadă înlăuntrul său
ca pe-o făclie care arde
secolii de crime.

( -Iartă-mă, Doamne,
Tu ai greșit atunci, la început de fire,
neiubindu-i deopotrivă pe-amîndoi.)



©Elena Malec, București, 7 ianuarie 1991.