Calator prin lume


Prin lume calator esti si alergi
Pe drumul care duce-n vesnicie
Depinde doar de tine daca mergi
La chinul infinit sau bucurie.

Prin lume calatoare sunt si eu
Dar pasii m-au purtat pe drum gresit
Privesc in urma si ma-ntreb mereu:
Cum de la drumul drept m-am ratacit?

Cum m-am pierdut in negrele pacate
Cand de copil credint-am cunoscut
si-ai mei parinti cu multa pietate
in dragoste de Domnul m-au crescut?

Cum de-am lasat ca sufletu-mi curat
Precum e crinul din copilarie
Sa-mi fie de pacate intinat
Pierzandu-mi calea catre vesnicie?

Cand sufletu-mi porni-va calator
in zborul lui spre cerul infinit
Care-mi va fi rasplata faptelor,
Daca din drumul drept m-am ratacit?

Eu astazi lupt si-ncerc sa ma ridic
Dar lutul greu ma trage spre pamant,
si fara Domnul eu nu pot nimic
si fara ajutorul Lui cel sfant.

in El imi pun speranta sa gasesc
Din nou al mantuirii drum curat
si niciodata sa nu-l parasesc
Sa ma feresc intruna de pacat.

Cand pasi-mi obositi vor inceta
Calatoria pe acest pamant
Poate ca Domnul se va indura
Sa ma primeasca-n Raiul Sau cel sfant!






14 feb. 2004