Troita

La margine de drum trista troita cade,
Si-i ca o pasare cu aripile frante;
Lemnul e innegrit, acoperisu-i cade,
Si, sterse de pe ea sunt chipurile sfinte.

O candela ce-ardea demult, acum e sparta,
Si nimeni alta noua in locul ei n-a pus,
Si in genunchi smerit, azi nimeni nu mai cata
La chipul sters de ploi al tristului Iisus.

Troita sta de zeci si zeci ani si-asteapta
Crestini care sa vina la ea sa o ridice;
Dar ei, nesimtitori la crestinesca fapta,
Privesc nepasatori, o lasa sa se strice.

La ea opreau crestinii care treceau pe cale,
Sa-ti spuna-n rugaciuni necazul si durerea,
Iar sfintii milostivi la omeneasca jale,
Le aduceau in suflet speranta, mangaierea.

…………………………………………….

Azi trista e troita la margine de drum
Crestini la ea sa vina, zadarnic mai asteapta,
Caci sufletul li-e sterp, fara credinta-acum,
Si nimeni inspre ea privirea nu-si indreapta

Si nu se mai inchina la chipul lui Iisus
Ce-i rastignit pe Cruce, lovit de vant si ploi.
Si care ii priveste indurerat nespus,
Stiind ca vor plati…la Vremea de Apoi!

15 iulie 2002