agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Rom穗esti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 1003 .



Scrisori cトフre Strトナn
personals [ Thoughts ]
Te privesc cテ「nd plouト

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [Alecto ]

2004-07-19  | [This text should be read in romana]    | 



Te privesc cテ「nd plouト ネ冓 parcト nu ai fi tu atunci, parcト ar fi alt om cu ochii テョntunecaネ嬖 ネ冓 aproape plテ「nネ冓, care nu mト テョnネ嫺lege, care nu mト ネ冲ie ネ冓 nici nu are cum sa mト ネ冲ie vreodatト窶ヲ
Dar dacト nu ar ploua?, mト テョntrebi. Dacト nu ar ploua tot nu te-as recunoaネ冲e, parcト nu ai mai fi tu de mult timp, cred cト テョncト de atunci de cテ「nd am テョnceput sト vトヅ窶ヲ
Cテ「nd plouト te vトヅ altfel, de parcト テョntre ploi ar sta de strajト テョngeri cu aripi de sticlト coloratト ネ冓 prin aceastト sticlト te vトヅ ネ冓 eu, dar te vトヅ tテ「rziu, dupト ce テョngerii au murit テョnecaネ嬖 ネ冓 テョn urma lor n-au mai rトノas decテ「t aripile窶ヲ
Te vトヅ ca pe un alt om atunci cテ「nd plouト, de parcト nu ai mai fi tu sau, poate cト nu mai sunt eu 窶ヲ ネ冓-mi curge ploaia pe frunte ネ冓 apoi pe pleoape, care-mi devin tot mai grele窶ヲunde-mi pleci atunci cテ「nd plouト? Adorm apoi, tristト, pe o bancト pustie, sub potopul de ploaie care テョi テョneacト pe toネ嬖. Un rテ「u se naネ冲e テョn sテ「nul pトノテ「ntului, din lacrimile dulci ネ冓 strトプezii ale cerului, iar banca pe care adorm e luatト de valuri ネ冓 purtatト departe, alトフuri de aripile sparte ale テョngerilor. テ始 curテ「nd rテ「ul se varsト テョn ocean ネ冓 mト trezesc plutind pe o bancト, テョn mijlocul oceanului, aネ冲eptテ「nd sト se opreascト ploaia, pentru a te regトピi ca pe o imagine テョntr-o veche oglindト. Dar nu mai ploua de mult, nu era decテ「t spuma valurilor.
Cテ「nd plouト 窶ヲparcト se mai topesc din culorile pトノテ「ntului ネ冓 nu mai rトノテ「n decテ「t celelalte, cele adevトビate, pe care nici tu, nici eu nu le cunoaネ冲em 窶 nici cum lumineazト, nici cum se numesc. E ca atunci cテ「nd vezi o lunト nouト, care e totuネ冓 cea veche, dar toatト lumea テョネ嬖 spune ca e nouト. Ce are ea atテ「t de minunat テョncテ「t, dupト un timp, renaネ冲e astfel pe cerul tトブ ネ冓 テョn apele mele?

***

Tu 窶ヲ pe tine,
Mi-am dorit sa te revトヅ. Era Miezul Nopネ嬖i ネ冓 eu テョmi rトフトツisem sufletul テョn nopネ嬖le adテ「nci ale deネ册rtului. Visam cト plouト printre frunzele rトピturnate ale arborilor timpului ネ冓 cト stropii se prelingeau テョn arabescuri argintii, pe geamuri ridicate テョntre dune de nisipul topit de soarele deネ册rtului.
Visam cト prin cerul de noapte trec pトピトビi mari, cu aripi presトビate de テョntuneric, ce duc テョn zborul lor sufletele mai vechi ale lumii, spre acel ネ嬖nut テョn care un Dumnezeu necunoscut face sト renascト sufletele vechi テョn trupuri noi窶ヲ
Nu, nu cred テョn reテョncarnare. Ar テョnsemna ca sufletul meu sa-mi aparネ嬖nト mie. Sau cred, dar numai テョn reテョncarnarea oamenilor. Eu n-aネ putea sト renasc niciodatト. Eu pot doar sト mor de sute de mii de ori, ca apoi sト pot テョnvia de fiecare datト la fel, mereu altfel.
Azi, cテ「nd mi-am dorit sa te revトヅ, mi-am propus sト zbor pana la tine, dar aripile mele nu m-au ajutat: erau duse, alトフuri de sufletul meu, テョn noaptea deネ册rtului. Visau テョnsト ネ冓 ele, asemenea mie, cト plouト. Aネ兮 cト, prea grele fiind de la apa atテ「tor ploi, aripile mele nu m-au mai purtat cトフre tine.
Cテ「t de ciudat窶ヲam primit acum o scrisoare din care aflu cト a venit primトプara窶ヲ Dacト vreodatト vei vrea sト te opreネ冲i pentru a mト aネ冲epta 窶 nu o face. Se pare cト sunt cu un pas テョnaintea ta 窶 moartea m-a fトツut mai uネ冩arト: pasul テョmi este mai rapid, miネ冂トビile テョmi sunt mai agile. Se pare ca テョn timp ce テョn iarna ta lumea テョncト mai vorbeネ冲e de moartea unui demon, eu am ajuns aici, テョn primトプarト. ネ亙 soarele テョmi arde plトノテ「nii. Aネ兮 cト mト grトッesc spre alte anotimpuri.
Mai bine cト nu te-am revトホut asearト. Mai bine cト nu am putut zbura pテ「nト la tine, テョnapoi テョn timp窶ヲネtii cテ「t de rare sunt ploile テョn deネ册rt? Iar eu, テョn timp ce mト gテ「ndeam cum sト ajung la tine, am visat una.
Poate altト datト 窶ヲ te sトビut acum.



***

Dragト Tu,
Cum trece peste noi timpul. ネ亙 cテ「t de uネ冩r. Abia dacト-i simネ嬖m palpitaネ嬖ile aripilor ネ冓 rトピuflarea uネ冩arト ca nisipul fin de clepsidrト, abia dacト-i vedem umbra prelungindu-i-se テョn lumina soarelui, de la un capトフ la celトネalt al lumii 窶 o arcadト evanescentト de culori ネ冓 luminト, cu balauri de fum desenaネ嬖 テョn colネ孛rile umbrite de copacii vieネ嬖i. Aproape cト nici nu mai e primトプarト. Aproape cト nici nu mai e nimic. Au trecut toate atテ「t de brusc ネ冓 テョncト nu m-am lトノurit dacト Timpul a fost cel care le-a dus cu sine sau, pur ネ冓 simplu, eu am uitat sト deschid ochii ネ冓 sト テョntind mテ「inile pentru a lua aceste clipe cu mine窶ヲ
Nici nu-mi mai amintesc clar o zi anume 窶 toate se topesc sub razele soarelui ネ冓 se amestecト, edulcorate, テョntr-o singurト apト 窶 un ocean strトネucitor, cu valuri nesトビate, テョn care テョネ冓 spalト cerul faネ嫗 ネ冓 visele ネ冓 din care se adapト テョn dimineネ嬖le furtunoase de august curcubeul.
窶ヲ Ti-au ネ冩ptit テョngerii 窶柤oapte bunト窶? Atunci culcト-te 窶 poate cト visele din ネ冩apta lor sunt mai luminoase decテ「t sticlirea テョn テョntuneric a ochilor unei iele. Nu-ネ嬖 pierde sufletul rトフトツind pe cテ「mpiile demonilor: cテ「nd i se va face sete nu va avea de unde sト bea apa 窶 テョn astfel de cテ「mpii nu curg decテ「t rテ「uri de otravト.
Sunt bolnavト: mi-e sete de suflete ネ冓 mi-e foame de cer 窶 e semn cト テョn curテ「nd o sト plouト.

***

テ縞嬖 aminteネ冲i cテ「nd eram ネ冓 noi doi bトフrテ「ni? テ縞嬖 aminteネ冲i de vremurile acelea cテ「nd, alトフuri de noi, se odihnea pe bトハcile din parc Viaネ嫗?
Cu greu テョmi aduc aminte窶ヲ Parcト テョmi mai amintesc totuネ冓 culoarea pe care o aveau copacii ネ冓 mai cunosc banca pe care ne aネ册zam pentru a muri テョmpreunト cu soarele. Apoi, テョntr-o zi, m-ai テョnvトκ嫗t despre lunト ネ冓 stele, despre cerul de noapte ネ冓 despre demonii ascunネ冓 テョn umbrele cerului ネ冓 テョn umbrele oamenilor. ネ亙 atunci cテ「nd soarele a murit eu, furatト de gテ「ndurile despre aceste lucruri atテ「t de noi, am uitat sト mai mor odatト cu el. M-am テョmbolnトプit de magia apusului ネ冓, cテ「nd am vトホut luna, am rugat-o sト mト ajute. Iar ea窶ヲea m-a テョnvトκ嫗t cum sa mor fトビト a mai renaネ冲e. Cred cト din cauza asta tu ai rトノas bトフrテ「n de viaネ崙 ネ冓 de soare, iar eu am murit de lunト, テョntinerind cトツi mi-am uitat toate gテ「ndurile cele vechi テョn inima ta.
Am テョnvトκ嫗t acum, din aceastト poveste, ネ冓 atunci, de la tine, cト nu trebuie sト-i aminteネ冲i niciodatト unui demon despre noapte, dacト vrei sト-l salvezi.
La Miezul Nopネ嬖i テョmi amintesc cト ai vrut cテ「ndva sト mト salvezi. Sau nu erai tu acela?
De parcト ar conta. Cトツi eu nu am nimic ce poate fi salvat.
Doream sト-ネ嬖 spun cト テョmi miroase a ploaie. De cテ「nd tot stau aici ネ冓 テョi privesc pe oameni, ca sト テョnvトκ ネ冓 eu de la ei cum e sト trトナeネ冲i, mi-au putrezit oasele 窶 oamenii ar spune cト am murit. 窶ヲ Unde eネ冲i tu acum? テ始 ce capトフ de lume ネ冓 de ce?
Dar hai sト nu mai pierdem timpul窶ヲ O sト plouト, nu?



Sunt din ce テョn ce mai obositト テョn ultima vreme 窶ヲ ce crezi cト poate sト テョnsemne asta? Curテ「nd, foarte curテ「nd Mai va sosi pe strトホile Bucureネ冲iului. Ceva テョmi spune cト acesta va fi ultimul Mai, aネ兮 cum ceva mi-a spus cu ani テョn urmト o profeネ嬖e despre ultimul August窶ヲ nu am crezut. ネ亙 am avut dreptate sト nu cred 窶 nu a fost ultimul meu August, eu am fost ultima lui poveste, テョn forma pe care o aveam pe atunci.
Ce mult a trecut de atunci窶ヲ Mai ネ嬖i minte, Strトナne?
Mi-e teamト cト voi uita totul, cト totul se va nトビui, aネ兮 cum se topesc castelele de nisip de dorul mトビii, atunci cテ「nd ea テョネ冓 trimite valurile dupト ele.


Tare veche mai este viaネ嫗窶ヲ


Strトナne,
Cred cト am テョnceput sト テョネ嬖 duc iar dorul, deネ冓 テョn ultima vreme speranネ嫗 m-a luat cu ea テョntr-o nefireascト lume テョn care totul era verde ネ冓 era mult soare. Imagineazト-ネ嬖, Strトナne cト pテ「nト ネ冓 atunci cテ「nd ploua era tot soare窶ヲ
ネ亙 m-am speriat, cトツi privind テョn urma mea sト-mi vトヅ umbra, nu am mai gトピit-o, ネ冓 atunci Speranネ嫗 a テョncercat sト mト liniネ冲eascト: 窶堙始 aceastト lume, mi-a zis ea, nimeni nu are umbrト窶. Iar eu am ascultat-o, eu am crezut-o pテ「nト cテ「nd, din cauza cトネdurii, m-am dus sト mト feresc de soare la umbra unui copac.
Tu ce crezi? テ始tr-o lume fトビト umbre, copacii au dreptul la o umbrト a lor?

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!